Asa a inceput….

Din suma integral`am aparut

Si-n ’87 m-am nascut,

Era aprilie la-nceput

Si pomii toti in floare.

La nationala s-a facut

Sa vin si eu pe lume

Si nimeni nu va sti a-mi spune

Decat Olimpia, pe nume.

De-atunci multe s-au petrecut

Iar timpul repede-a trecut

Optispe’ ani anul trecut,

Atatia s-au facut.

Si dup’atat amar de vreme

Cand inca nu-mi venea a crede

La nationala m-am intors

La casa mea am fost.

Acum dupa un an de zile

Va scriu aceasta poezie

Din umbra gustului amar,

Ce olimpiada mi-a lasat.

O ultima sperant-a fost

Care s-a dus si nu mai este,

O experienta ce va fi doar o poveste.

Cu toate astea tind sa cred

Ca soarta ma cuprinde

Intre o matematica-n secret

Si-o arta fara limite.

(nu, nu ma simt Ioana Barbu si nici Dana Barbilian…doar imi expun gandurile aici),

trecand la lucruri mai serioase…imi vine in minte acum o intamplare de anul acesta de la olimpiada….

« Ploua afara…era urat in seara de dupa olimpiada si cu toate astea am pornit pe ploaie spre liceul unde s-a tinut concursul cu gandul de a lua baremul (eu si inca 2 colegi)…se intampla cam pe la 10 seara…Ajungem noi in fata liceului…poarta inchisa luminile stinse, si totusi eu vroiam baremul ! Ce sa facem ??? Am sarit gardul evident ! Nu facem 2 pasi in curte si apare portarul …oops…imi treceau prin minte tot felul de texte improvizate pe moment ca o scuza la faptul ca am sarit gardul…unul dintre colegi mai vorbaret se duce la portar sa ii explice ca nu suntem niste hoti si ca vrem doar baremele sa le vedem….iar portarul foarte calm : « Dar poarta era deschisa de ce ati sarit gardul ? »….trecand peste… ne ducem in fata avizierului, ploua dupa cum ziceam, bezna afara , eram murati….cand ne uitam dupa clasa a 12`a…CINCI PAGINI rezolvarile.Scoatem telefoanele ca sa facem lumina…scot caietul si ma apuc sa scriu rezolvarile ….dupa ce scriu eu 3 pagini in ploaie ….portarul : « Sa va aprind lumina ca sa vedeti mai bine ??? »… »

Si asa se termina….cu clasa a 12`a…