“Concursul National de Limba si Literatura Romana” editia 2006 s-a aflat sub incidenta unei legi amare vehiculate de discursurile personalitatilor prezente la Gala de deschidere a Olimpiadei,contrazicand toate premisele formulate de editia anterioara.Daca in anul 2005,in reusita editie de la Botosani,s-a afirmat ca « premiul nu trebuie sa fie un scop in sine » ,fiind incurajati sa dialogam pentru a ne cunoaste,la Teatrul National din Cluj s-a spus ca olimpiada este « o lupta » si ca « exista invingatori si invinsi ».Fara indoiala,au existat fericiti castigatori,insa este deceptionant ca la o competitie de asemenea nivel sa fie incurajate frustrarile sau crizele de identitate prin inserarea in constiintele participantilor a apartenentei la esec si neimplinire.Olimpiada nationala ar trebuie sa fie un instrument in itinerariul spre performanta al tau,olimpic de oriunde si oricum,nu un cimitir de aptitudini si sperante stinse !

      Cred ca « splendidele » conditii de cazare sunt un neajuns cu care toti ne confruntam,insa in acest an spatiile de cazare s-au aflat la periferia orasului,cu camere in care ploua si cu un restaurant aflat in centrul orasului,unde in primele 2 zile eram toti cei 350 participanti programati sa mancam la aceeasi ora.In primele doua zile,nu am beneficiat de masa de pranz din cauza aglomeratiei coplesitoare,coada la cantina fiind interminabila si numarul meselor insuficient.Am primit facilitatea unui abonament la transportul in comun pe durata sederii,pe linia internat-restaurant,completata fiind cu o buna bucata de drum parcursa pe jos. Proba de concurs a fost solicitanta si nu ne-a oferit ceea ce anticipasem,insa in acea zi traumatizant a fost si dispretul etalat de soferii mijloacelor de transport,iritati de nr mare de participanti si facilitatea de care beneficiam :unul dintre dansii ne-a inchis dispretuitor usa trolebuzului in fata.Ne-au fost oferite pelerinaje anemice la catedralele orasului,la Gradina Botanica sau la o parte din muzee,insa zilele s-au scurs searbede si plictisitoare ;unele judete au plecat mai repede,inainte de premiere,unde anticipau ca nu vor fi citati.

    Ziua afisarii rezultatelor a prilejuit revelarea insulelor de egoism unde vietuiau unii sau a adevaratilor invingatori,ce stiu sa piarda fara a fi invinsi. Din judetul meu nu au existat premianti,dar nici invinsi.Eu insami,numarandu-ma in anul anterior printre primii 10 ai clasamentului,in acest an nu m-am regasit in aceeasi vecinatate,paradoxal,reticenta corectorilor fata de lucrarea mea fiind mult mai infima decat a mea fata de subiecte. In ultimele zile,adevaratul sens l-am gasit singuri,prin suita de indoieli si nesigurante : congruenta de idei si de pasiuni,analogii ale existentelor si ale aspiratiilor noastre,victoria asupra sinelui lenes si comod,renuntarea la orice forma de orgoliu sau la ambitii excesive...

    As fi vrut sa scriu despre olimpiada ce ne apropie, nu ne desparte de ceea ce suntem cu adevarat,despre incapatanarea cu care ne impotrivim incorsetarilor unei societati ostile si despre adevaratii olimpici,ce nu isi vand niciodata sufletul « invinsului » din fiecare,fiind invingatori prin sinele lor de neclintit.

Sincere felicitari premiantilor dar si participantilor ce persevereaza in a-si depasi limitele !