Ma adancesc in propria-mi gandire incercand sa descopar cum am primit vestea: nu am decat o reactie de simpla nemultumire pentru ca nu am castigat nici un punct, nici un gust amar pentru vreo vina din exterior sau vreun regret cum ca ar fi putut sa fie altfel.

Imi trece fugar prin minte reactia din anii trecuti, o satisfactie amestecata cu invidie pentru ca aveam un loc in primii zece, totusi nu printre primii. In secunda urmatoare ma gandesc la alti decazuti ca mine, care au reusit sa isi accepte conditia si pe care ii respectam pentru ca stiu sa-si traiasca viata. Dar nici pe ideea asta nu insist mai mult de o clipa si revin la situatia mea actuala. Parca ma detasez de corp si imi dau importanta privind de undeva de deasupra un om abatut in ganduri, cu capul aplecat in jos. Abia dupa cateva minute constientizez ca inca mai am telefonul in mana si reusesc sa aud muzica din instalatia sonora improvizata: un ritm incet pe care o voce feminina vorbeste dulce in engleza despre o dezbracare incantatoare; imi place, melancolia muzicala se potriveste cu situatia mea. Imi amintesc de fostii premianti care veneau la nationala cu boxele atasate de ghiozdan si ma sperii cand constientizez ca nici macar muzica lor nu mai e la editia asta a olimpiadei. Sunt singur in camera, ceilalti sunt pe afara, pe la liste...

Cobor la cantina si acolo o boboaca cu care schimbasem pana atunci doar cateva replici, contradictorii desi putine, simte nevoia sa remarce ca nu exista nici un multiplu intre punctajul meu si cele patru puncte ale ei. Imi place remarca asta fiindca nu e prefacuta.

Nici nu ma mai duc la liste. Vreau doar un moment de liniste, simt o placere masochista, destul de comuna din cate am descoperit recent, din a-mi plange de mila. Totusi, asta nu dureaza mult; dupa ce repetitia mentala a situatiei in care ma aflu imi devine enervanta, imi aduc aminte ca in ziua urmatoare particip la concursul Myller; o iau de la capat cu sperantele.

Imi raman totusi regretele specifice clasei a XIIa, apatia celor care schimba ireversibil o lume in care s-au simtit bine cu alta despre care nu stiu mare lucru. Ca de fiecare data, peste cateva timp voi regreta regretul, dar invariabil nu ma pot opune senzatiei involuntare de... nod in gat.