Olimpiada de romana a fost acel cocncurs...care m-a facut sa trec prin toate starile de spirit.Dupa ce am luat o nota reativ mica,pe langa cele ale colegelor mele,ma credeam o persoana fara nici un pic de talent si fara nici o sansa la olimpiada judeteana. Am invatat extrem de mult pentru olimpiada judeteana si cu o noapte inainte de a pleca la Bacau statusem la birou incercand sa lucrez cat mai mul,dar in subconstientul meu,trecerea timpului ma facea atat de panicata incat ma gandeam serios sa ii spun doamnei profesoare ca nu mai pot merge. Dupa o noapte alba,plina de emotii si gata sa cad din picioare ,am plecat impreuna cu inca 3 colege la Bacau.Ajunsa in sala de examen...am spus o rugaciune si am asteptat subiectele...imi era frica...sa nu dezamagesc pe nimeni,sa nu-mi dezamagesc colegii,profesoara,pe mama si pe cei din jurul meu care isi puneau speranta in mie.M-am gandit la un moment dat ca daca voi primi subiectele si nu ma voi descurca voi pleca pur si simplu.Dar, circula vestea printre elevi si profesorii supraveghetori ca subiectele se vor baza foarte mult pe imaginatie si parca am mai reusit sa ma destind,stiind ca imaginatia este punctul meu forte! In sfarsit subictele : 2 dintre ele,aveau la baza acea sclipire a mintii.Dupa ce am comentat poezia de la primul subiect am trecut la cel de-al doilea punct in care trebuia sa alegem un proverb despre carte si sa-l comentam.Intrasem in pana de ideei.Credeam ca atunci a venit momentul sa plec si sa ma resemnez,dar am ramas si am facut o ultima incercare.''Ai carte ai parte". Acesta a fost primul proverb care mi-a trecut prin cap,dar o parte din mine nu-l putea accepta. Stiam ca va fi folosit de multi elevi si in aceste momente nu imi permiteam sa fiu ca ceilalti...trebuia sa arat ca sun deosebita.Si numai  teama dezamagirii si  gandul ca as putea face ceva care sa arate ca sunt cu adevarat talentata,m-au facut sa ajung la proverbul" Cartea nu este totul,dar fara carte totul este nimic." Pentru mine cartea este de fapt cel mai bun prieten, este de fapt locul unde ma regasesc , asa ca am reusit sa comentez totul dupa cum imi vad eu lumea si asa cum mi-as dori sa o construiesc mai departe.Practic, scrisesem acea compunere ca si cum m-as fi destainuit propriului jurnal,ceea ce ma facea si mai increzatoare.Atunci cand am iesit din concurs am inceput a vorbesc cu cele trei colege ale mele despre subiecte si despre cum a scris fiecare.Eram fericita si sigura ca scrisesem bine.Dar, cand le-am spus colegelor mele proverbul pe care il comentasem mi-au spus ca nu este bine si ca facusem o mare greseala.Toate emotiie prin care trecusem in acele zile ma transformasera intr-o persoana care nu mai putea sa fie imuna la toate parerile celor din jur.Apoi, a venit randul doamnei profesoare sa ma intrebe despre acel proverb, dar eu eram atat de suparata,pentru ca realizasem,sub influenta colegelor,ca facusem cea mai mare greseala din viata mea,incat am refuzat sa ii spun ce scrisesem,sub pretextul ca uitasem tot.Eram...distrusa! A venit ziua de luni cand trebuia sa aflam rezultatele. Cu putina incredere m-am indreptat catre secretariat pentru a afla nota rusinoasa pe care am luat-o. Cand am luat hartia din mana secretarei tremuram toata.Si atunci...am ramas incremenita si am inceput sa tremur si mai tare incat credeam ca nu ma mai tin picioarele. Luasem cea mai mare nota din scoala,la o diferenta de aproximativ un punct fata de toate fetele care imi spusesera ca am gresit. Stiam ca nu voi trece la judeteana cu nota 8.55,dar eram bucuroasa pentru ca tocmai '' lumea mea'' reusise sa ma ridice la punctaj,''Lumea'' de care ma indoisem si de care acum eram mandra!Singurul lucru de care imi pare rau este ca acele compuneri scrise pe foaia de examen nu le voi mai putea scrie niciodata asa cum o facusem atunci, aflandu-ma sub presiunea aceea nebuna.In rest....bucurie ca am trecut la faza pe judet, teama de nereusita,gandul de a ma retrage ca o lasa,gandul ca ceea ce credeam ca este perfect, mi s-a spus ca este de fapt o prostie,rusinea pe care o aveam pregatita in fata tuturor si in final...cea mai fericita persoana.Cam astea sunt toate sentimentele pe care nu le-am trait niciodata mai intens ca in acele 3 zile.Si acum, mi-e drag sa le povestesc colegilor fiecare maruntis facut asa cum le-am povestit acum...Nu cred ca am sa uit VREODATA acest lucru.