Povestea mea incepe ANUL trecut datorita unui  om deosebit pe care

Dumnezeu mi l-a scos in cale si care mi-a calauzit pasii victoriei d

atunci... dar si acum . Numele lui este Nita Emil, care deopotriva este

un profesor si un suflet cum ar trebui sa fie toti din invatamant.. dar

fireste asa ceva nu o sa vedem. Poate e bine, poate nu...


Revenind in anul prezent,  intr-o dimineata ploioasa la ora 2 si 10

minute , picaturile de apa loveau cu furie geamul camerei in care eu

imi duceam in spinare linistit somnul. Dar s-a dovedit prea linistit

pentru vremea de afara. M-a trezit inaintea ceasului cu 5 minute  

deschiderea brusca, plina de energie a geamurilor mele nezavorite care

aduceau dupa ele perdeaua atarnata falnic la 3 metri de podea trantita

la pamant fara drept de apel, urmata de "armonia" suntului asurzitor a

barei ce tocmai facuse cunostinta cu parchetul.
Mi-am venit in fire instantaneu, parca era ora trei dupa amiaza.
Rezolvand problema cu acest inceput promitator a calatoriei mele, ma

sui in masina cu destinatia garii.
Tin sa mentionez ca aveam doua bagaje unu in fata si altu in spate care

imi trageau existenta in favoarea gravitatiei dublata de marimea celor

doua ce imi ofereau de la distanta , calitatea de parasutist.
O pustietate ce era acoperita doar de intuneric si stropi de apa care

mi se plimbau in voie pe fata in speranta sa ma trezeasca la realitate,

dar realitatea mea era undeva pe cer... si cerul in spatiu.
Sarind peste momentul putin dezorientat de faptul ca am ajuns primul in

gara, trenul isi ia zborul la orele 4 si un sfert ale diminetii cu 7

suflete in plus la bord. A 6 participanti adormiti dar plini de

entuziasm si a unui profesor ce umbla forfota pe culoarul vagonului. (

parca aduce a D-ul Goe varianta 2006) . O doamna nonconformista la vreo

70 de ani avea castile p urechi si asculta frenatic pe domnul Guta cu a

lui " As renunta". Sarind acest mic amanunt care pe mine m-a distrat

atat de tare, nu prin faptul ca asculta manele ci prin faptul ca le si

fredona ! Am ramas perplex de uimire! Ca sa nu ii stanjenesc invre-un

fel buna dispozitie m-am facut ca nu vad si am intrat in compartiment

in care comapatrioti mei de "celula" dormeau linistiti ca pui de

goldstar. nu ma intrebati de locul meu... ca nu mai era al meu .

Scumpul meu coleg dormea pe doua scaune ca un pasa si nu am vrut sa-i

stric dulcele vis care se regasea materializat pe buzele lui zambinde.
Prin urmare m-am decis sa ii tin companie la ora 4 si doua sferturi ale

diminetii doamnei de pe culor. Imi iau castile si bunul second-hand

cd-player care il avem in dotare si care habar nu avea de suferinta

continua la care a urmat mai apoi. Trenu mergea agale pe sine ca o fata

la maritat, cand pe-o roata cand pe alta de aveam impresia ca o sa

pupam mosia fermei lui bunicu' la fiecare urmatoare curba.
Stimata doamna nu a reusit sa imi tina companie mai mult de 20 de

minute ca domnul somn ii batea suflarea printr-o deskizatura mare de

gura ce imi aducea aminte de gurile de canalizare neastupate din orasul

meu si a carui primire nu io doresc nimanui.
In fine, somnul meu era de mult fugit, la fel ca noaptea de afara ce o

lua la fuga caci soarele o tinea din scurt necontenit pe cer.
Ajunge falnic ora 9 pe ceasul meu, precum trenul in Arad. Caldura,

senin,soare,multa lume, agitatie ... pe scurt: cocteil.
Un domn distins se ofera ca si curier sa ne duca la fortareata noastra

Hotel . De ce fortareata ? pai, Hotelul nostru era in mijloc pe urma de

jur imprejur era scoala, cantina, si magazia. Totul inconjurat cu gard

plus o liniste sadea triplata de lipsa de picior de om.Caminul ( zis

HoteL)  isi merita pe deplin intitulatia. Cei 6 crainici isi iau in

primire frumoasa camera cu proaspat spalatele asternuturi ce miroseau

conform prognozei calitatii unui coleg, a Cocolino.
3 isi fac somnul de tinerete, in care timp ceilalti isi iau picioarele

la purtator si bat imprejurimile in vederea explorarii. Fireste ca nu

se putea mai bine decat ca unul dintre compatrioti sa se rataceasca in

timpul survolarii, ca puiu de gaina pe motiv ca si-o ratacit ochii

intr-o vitrina asupra unor exponate feminine.
La ora pranzului ni s-a servit o masa delicioasa. Pentru unii... caci

celui cu vitrina i s-a parut mai interesant sa si-o puna in brate decat

sa o manance, urmata in avalansa de inecarea  a altuia datorita  

extazului ce reiesea din sunetele sacadate, stridente din gatlejul

fericitului posesor. Toate astea umpleau camera de cantina cu un iz

placut de buna dispunere ce a ajutat pe urma  la bunul somn restant a

celorlalti  trei, printre care si eu , care si-au petrecut venirea in

Arad explorand in jurul " casei" .
Prima noapte.. dak i se poate zice asa... a inceput sa fie  dormita in

jurul orei 1, datorita unui papuc ce a indus nefunctionarea

intrerupatorului plus stingerea neonului, calificat drept ordin de

culcare din partea autorului faptei ca a doua zi are proba scrisa si nu

are nevoie de 5 rate sai cante in struna.
Mult asteptatul teoretic. Emotionat de pana si gura vorbea fara mine...

in incercarile esuate ale colegelor de a ma domoli. Pana la urma mi-a

trecut, pus in fata liceului unde a decurs proba.Inarmat pana in dinti

cu ambitie si cu gandul ca am sa fiu primul am lasat loc altui gand

care canta melodios pe unda existentei mele : " fie ca cel mai bun sa

castige! " . Eram atat de stresat incat, banca o simtea pe pielea ei

cand scrasnea tot din ea de am crezut ca-si da duhul.
Imi tineam cumpatul, eram linistit, dar in mine era un vulcan ce abia

astepta sa se revarse. Sosesc subiectele.Proba de 3 ore pentru mine s-a

dovedit a fi ca o ora. Mi se parea ca fuge foia cu tot cu pix din fata

mea . mai aveam o jumatate de ora iar eu imi investisem timpul intr-un

subiect interminabil ce eu personal nu ii vedeam locul la acest

concurs. Dar l-am terminat pe acesta... mai aveam 20 minute sa fac

subiectul III a 2-a chestiune. simteam ca mor, ca mi se invarte lumea

pixu imi tremura in mana si ciorna parca lua foc. respectivul punct il

faceam in mod normal in 45 de minute si eu aveam doar 20 ametite, la

secunda numarate si prin  transpiratie trecute toate. Pentru mine conta

mult aceasta olimpiada, nu pentru loc la facultate, bani  ci prin

simplu fapt ca imi doream sa fiu cel mai bun, tin sa specific ca

olimpiada de anul acesta am invatat-o in propotie de 90% singur cea ce

ma bulversa si imi facea sangele sa clocoteasca la culme cum ca daca e

bine ce scriu.
Ultima scadere! timp mai aveam 1 minut ! nu am reusit sa o fac. eram

prea stresat.Era simpla ... dar nu am facut-o.Am dat foaia cu cele 6

pagini scrise pline, am semnat si pe urma am fugit p usa ca avionul in

decolare. Nu vroiam decat sa iau aer ! imi era dor de el ! parca acolo

nu era...
Am ajuns in curte, numai fete dezamagite ...nu ma exteriorizam deloc

aveam un zambet neutru afisat p buze dar imi venea sa urlu ! eram in

culmea stresului.  Cei care fac ceva din dorinta si pasiune, si sa fie

cei mai buni imi cunosc sentimentul si probabil v-a incercat si pe voi.

Ceilalti care au venit sa dea cu prezenta... nu ma afirm.
Eram in drum spre camin, toti relaxati, eu gura mare, se auzea pe toata

strada dezagrearea mea fata de subiect. Simteam ca trebuie sa ma

descarc ! Imi iesea fum ca la locomotiva daca mancam carbuni la micul

de jun in loc de marmelada cu paine. Pana am ajuns mi-am facut gatul ca

la magar. Vorbeam ca un butoi rasuflat, uitat de vreme uscat pana'n

nodurile lemnului. Somnul m-o furat si dus am fost pana la orele 19 ale

serii. Minune!Eram calm.  Se uitau colegii de camera la mine ca la un

BMW facut cu dalta de-a lungul usilor laterale. Desi mai degraba

aduceam a Trabant peticit cu motor de tractor.
Batem o carte pana la orele 2 ale dimineti. Am vorbit intr-una ! nu

stiu ce ! dar apa minerala pe care am baut-o nu imi afectase memoria...
Vine un student, legitim a caminului care vine la noi sa dam muzik mai

incet ca vine garda sa verifice. "Garda" minune s-a dovedit a fi un

trimis sa ne afiseze rezultatele la teorie.Nu am mers.

Intr-un-nceput.Cobor.Ma Uit.Cercetez. Dau sa vad lista. O vad. O iau ca

tot omul sanatos de la inceput. 1..2..3...20.. EU lipsa ca masaua in

gura ! imi picase moralu'! Curiozitatea imi induce dorinta sa vad ce

punctaj are primul.Extaaaz ! 36 de puncte ! am zis ca astia nu's

normali sa puna pe primul acolo. Urmatorul 45. Mi se aprinde filamentul

! era in ordine.... analfabetica ! Tiuuuu.... dai si cauta numele meu !

vad.. pozitia 24.... punctaj 85! Ma uit cu bagare de seama de sus pana

jos daca nu ma depaseste careva.. ca mancam foaia ! Ehe.... spre

satisfactia si deliciul meu eram capataiu' listei la punctaj. urmatorul

avea 81. Satisfactia mea cade la pamant si deja ma gandesc ca

respectivul poate sa ma detroneze usor de tot la proba practica. In

consecinta nu m-am bucurat pe deplin.Ma arunc in pat si somn de voie

... de nevoie. Miercuri rasare trufas cu o bataie zdravana in usa de la

camera cu un baston de domn' pedagog, ce  a determinat cateva "vanturi"

necurate sa izvoreasca din gurile adormite ale colegilor mei.
Aceasta zi are urmatoarea reteta : mancat,autobuz, plimbat,mancat,

dormit. Mai pe lung , am plecat cu autobuzul intr-o excursie fantoma in

care mancarea din stomacele noastre a experimentat legile gravitatiei

si a inertiei. Senzatia de vapor din ultimle locuri care te culisa pe

verticala cam 1 metru a fost prilejul excelent a unei colege sa ne

arate micul dejun intins pe podea.
 Frumosul miros, si-a luat zborul catre ceruri odata cu trapa de

aerisire deschisa la maxim de deasupra capului meu.
La Manastire  un biet pui de sarpe isi gasise sfarsitul intr-o sticla

zgaltait, ametit si invartit de un coleg.
 La intoarcere ..care era tot in autobuz fireste s-a instalat

confortabil un somn general, ici colo ciupit de doi trei "porumbei" ce

se giugiuleau in scaunele din apropierea mea.
Ajuns la camin, parca l-am prins pe Dumnezeu de un picior, ma arunc in

mult regescul meu pat care scartzaia conform standardelor filmelor

americane.
in dimineata cu pricina(a se citi joi, proba practica) la ora 4 fix in

cap si coada cu secundarul pe 12, intra niste siluete feminine la noi

in camera( a se citi studentele ce locuiau la etajul 1, noi eram la 2).
Dupa ce fac un taraboi cu rasete .. in incercarea mea dormita sa le

expediez afara , izbutesc. Dupa 20 minute apar din nou si se leaga de

cd-plyerul meu, cum ca il vor.  Intrebat al cui e, colegul care le

cunostea facea semn catre mine  : "- Ala de acolo care o zis sa iesiti

afara ! " No atat mi-o fost. Noaptea mea s-o incheiat. Puteam sa zic

buna dimineata acum, la ora 4 .N-au ce lucra fetele ? vin de ma trezesc

dea binelea, cum sa plece sa nu le dau cd-playerul. Deh... ce i-o venit

la colegu sa zik ca e al meu ?.. il inteleg.. si el vroia sa doarma asa

ca mio pasat-o mie! Vin ele la mine sa ma indulceasca... in cele din

urma capata cd-plyerul.. asa am scapat de ele ! nu imi mai vena somnila

imi fugise la polu' nord cu fratesu' Mos Gene. Stateam cu ochii infipti

in tavan si la un moment dat se deschide usa, care imi rupe focalizarea

din urma careia credeam ca-mi cade tavanul in cap. Nu a avut tavanul

ghinionul asta... erau tot ele !
Oare ce vor ? pai sa va explic... nu au stiut sa pornesca cd-plyerul !

si era un buton mare pe el "on/off" ... poftim cultura...
Pe la 6 ies pe balconul caminului sa iau aer in piept asa de dimineata

ca era racoare si bine .Jos, la o prea frumoasa fata ii mangaia vantul

fermecatorul chip, pe care se ondulau mici suvite roscate, in directia

guritei ei desenata ai spune de vre-un mare pictor. Imi revin in sine

si merg in camera sa-mi trezesc compatriotii. Ora de practica ajunge

fara intarziere la 9 fix. toti ne punem mainele in cap de locul S.F. in

care am fot plasati. Imi vedeam victoria curgand ca apa unui rau

printre degete. Din nou stresat. Ma pun pe treaba. trec cele 2 ore

insuficiente unui munci asa de migaloasa, ce necesita rabdare si finete

... precum  e zicala aceea : " Daca vrei sa ai succes la femei, te faci

electronist !" Eh.. nush cat de adevarata e  dar cert e ca nu " minte".
Ies gafaind ca un gascan molfaind ceva uscat, asteptand sa se corecteze

fisa mea. imi aflu punctaju, ma zgariu p ochi si merg la Camin. Vedeam

locul I undeva pe un piedestal inalt cu 1 cm mai sus decat oriunde m-as

urca sa il pot lua.Nu era din nestiinta, cu siguranta nici pentru

ceilalti care nu au luat punctaj maxim.. ci pentru timpul mult prea

putin... in care daca iti ascuteai creionu cumva iti sufla altu locul.
Ma pun pe mancat si ies in oras. Dragilor mei colegi li se face "dor"

de mine... si ma suna : "Pe unde esti ?" " prin oras. "  " sti cat ai

luat ?" " Nu " " 5.30"  ... Am crezut k nu vad bine semnu din fata mea

ma uitam la el era trecere de pieton ... si ma intrebam daca kiar aia

insemna.  Eram tensionat si fireste ca  am crezut nascocirea lor .
"Pamatul catre Paul ! "  Fals. Nu era adevarat. M-or pacalit. Le-am

intors-o. m-am dus la camin ( cheia era la mine) am incuiat usa si am

lasat un bilet ( ma intorc dimineata, sunt la un prieten din Arad,

Paul) . Ehe... acolo sa vedeti fumuri! de sa vi cu pompierii sa le

stingi fetele ! " unde e asta.."  " care prieten?!" " telefonul si l-a

inchis!" " nu a lasat cheia?" unde stam??!"  un taraboi infernal... eu

statem in captul coridorului cu alti 2 colegi de camera si radeam p

infundate si inecate.. pe perpelite pe jos..cu tineri de burta si de

orice e de apucat .  Dupa cam 15-20 minute ne venim in fire si mergem

sa ne salutam zambind colegi. Au ramas ca la poza. Unul se uita la mine

parca constipat. Au inteles ei repede...
Vin rezultatele finale ! Eram pe locul 1 si de data asta. Nu m-am putut

bucura. Stresul ce mi l-a creat probele si timpul dintre probe m-o

neutralizat. Atunci. Pe urma am fost la discoteca cu toti nebunatici

mei si ne-am distrat copios.. curgeau apele pe mine parca eram in

Arizona sub o cascada. Vine Premierea. poze , felicitari, strangeri de

mana.. tot dichisul. Se incheie cu un mic spectacol. Pe urma ne luam

bagajele, parasutistu de mine isi ia iar "slujba" in primire si ne

indreptam spre microbuzul cu destinatia ACASA....The End.




Nu s-a terminat..as vrea eu ! nu s-a terminat... Un drag coleg de-al

meu si-a uitat buletinul pe scaunul din amfiteatru unde s-au dat

premile. La iesirea din Arad facem cale intoarsa. Cauta el ce cauta si

il da disparut. nu'l gaseste. Se cauta profu, mai pierdem o jumatate de

ora cu cei ce au mai ramas in amfiteatru, ca unde ii e  "cascatului"

buletinul (sa il citez pe domnul meu profesor). Da cine si-o imaginat

ca e mai cascat de cat toti cascati ?!  Frumosul si luciosul maiestati

sale buletinul... zacea la uitucu' posesor in camasa cu, care o fost la

discoteca.Il boscorodim cu toti din microbuz si acum chiar mergem spre

casa... HOME SWEET HOME !