Sa incepem cu o mica observatie catre toti "colegii mei de suferinta", indiferent de olimpiada: traim in Romania, oricat de greu de crezut ar parea. Daca va asteptati ca olimpiadele scolare sa faca exceptie de la haosul general din tara, dezamagirea si revolta sunt de inteles. Si in sfera aceasta exista coruptie si exista fonduri care se vor "evapora" miraculos cand vine vorba de premii. Sincer, avand in vedere numarul de tineri care pleaca sa lucreze in afara granitelor tarii, un premiu I de 10.000.000 de lei la psihologie mi se pare relativ mic, si daca e sa ne luam dupa conditiile de cazare (aproape) ireprosabile pe care le-am avut, sunt convinsa ca au fost alocate fonduri arhisuficiente. Sa nu mai vorbim de premiile mai mici sau de mentiuni, unde s-a ajuns la 400.000. Nu vreau sa aprofundez subiectul, pentru ca, din cate am inteles, la alte discipline a fost mult mai rau.

Acum ca am lamurit asta, sa incep.

Drumul spre Oradea a durat putin peste zece ore. Am plecat din Bucuresti fara incidente majore (de tipul buletinelor uitate, etc.), si cu totii eram nerabdatori. Nerabdatori pentru a cunoaste restul lotului mai bine, nerabdatori pentru a vedea cum avea sa arate orasul (eu una nu mai fusesem acolo) si caminul de studenti unde urma sa fim cazati, nerabdatori sa dam olimpiada si sa ne luam o piatra suficient de mare de pe inima, nerabdatori sa aflam rezultatele, si, pana la urma, de ce nu, nerabdatori sa dormim. :) Am ajuns acolo la 23:43 si paturile comfortabile din camere au fost unul din cele mai frumoase cadouri pe care le puteam primi. (Evident ca asta nu inseamna ca am si adormit pana la o ora suficient de tarzie din noapte...).

La Liceul Teoretic "Aurel Lazar", de pe strada Avram Iancu, nr. 10, am fost primiti cu bratele deschise. Toata lumea zambea, si, chiar daca unele zambete au fost putin fortate, au fost binevenite. Ne-am primit mapele, cu ecusoanele de care urma sa devenim foarte atasati in zilele urmatoare.

Ziua 2: Arta este produsul dumnezeiesc al omului (Vasile Ghica)

Ziua urmatoare am cautat o biserica ortodoxa, fiind Floriile. In loc de asta, am ajuns la o sinagoga. Nu am avut regrete insa, rabinul a fost foarte prietenos si ne-a explicat cate ceva despre religia lor.

Am luat parte si la deschiderea oficiala a olimpiadei, la Teatrul de Stat din Oradea. Dupa ce am fost aproape apoteozati pentru ca suntem "cei mai buni dintre cei buni" si ca facem cinste scolilor noaste prin pasiunea pentru stiintele socio-umane, am avut parte si de un program artistic in compania membrilor Clubului Elevilor din oras. Trebuie sa mentionez aici ca am fost foarte placut impresionata de vocea copiilor. Mi se pare incredibil ca o fata sa reuseasca sa acopere o intreaga sala cantand Aria lui Carmen din Nunta lui Figaro, fara microfon evident. Toti au fost minunati, si ne-au ajutat sa ne simtim mai bine.

Ziua 3:Prietenia este firul de aur care leagă inima întregii lumi. (John Evelyn)

Am ales pentru ziua de azi acest citat pentru ca, avand program liber (nu chiar liber, pur si simplu nu ne-am mai dus in turul orasului preferand sa-l facem pe cont propriu cu alta ocazie), am inceput sa ne cunoastem mai bine. Nu pot sa vorbesc in numele tuturor, insa stiu ca mie mi s-a parut ca toti sunt niste oameni de exceptie, cu care stiam ca ma voi intelege bine.

Pana la urma am iesit si in oras, care mi s-a parut mai civilizat decat Bucurestiul (probabil si din cauza ca n-am vazut decat centrul). Lasand la o parte minusul care consta in copii strazii care puteau sa ajunga sa te "hartuiasca" pur si simplu, am ramas cu impresia ca as putea sa ma obisnuiesc cu viata in Oradea, mult mai linistita decat forfota capitalei.

Ziua 4:Olimpismul este o doctrină a fraternităţii dintre trup şi suflet. (Pierre de Coubertin)

 Marti. 18 aprilie. Ziua olimpiadei. Trebuie sa incep relatarea incepand cu ora 00:00. Incepand cu acea ora, am inceput sa constientizam mai bine ca olimpiada in sine avea sa inceapa intr-o chestiune de ore. Fiecare invata pe unde apuca. In cazul meu, am inceput in camera unor colege. Apoi ne-am mutat in camera proprie, si de acolo pe balcon (stand pe valize, ca nu aveam scaune).

Cat despre celelate discipline, sa ma corectez, economia n-a invatat pe hol. :) Deci, o mica recapitulare: psihologia a stat pe hol pana la sase dimineata, si logica a stat pe hol o perioada, pana cand 1/2 s-a dus pe balcon iar cealalta 1/2 la noi in camera. Filosofia a stat in baia camerei unde invata economia (believe it or not, it's true), iar sociologia... in camera cu 1/2 din cultura civica.

Am ajuns la Colegiul national "Emanuil Gojdu". Emotii foarte mari, cum era si normal. Am varsat sticla de apa pe lucrare... tremuram... ma durea stomacul... ce mai, a fost ingrozitor. Dar am trecut si peste asta. Seara am fost la teatru, si am vazut un spectacol jucat foarte bine, desi cu o simbolistica care lasa loc de interpretari. Cert e ca am avut ce face in drumul spre camin, impreuna cu Cristi de la sociologie. :)

Ziua 5: Adevărat moral e doar acela care vrea cu dinadinsul a fi bun; iar pentru aceasta are nevoie nu atât de precepte morale, cât de voinţa însăşi. (B. Castiglione)

Am aflat rezultatele. Niciodata nu mi-a placut sa merg sa vad rezultate pe liste. Unii copii plang, altii se bucura, si peisajul e dezolant. Eu m-am aflat undeva la mijloc, 8,55 n-a fost o nota chiar asa slaba. Desi speram la mai mult. Zestrea de premii n-a fost slaba: un premiu I, un premiu III si trei mentiuni, dintre care una imi apartine.

Am plecat spre Pestera Ursilor putin dezamagita, ca multi altii de fapt. Dar mi-a trecut pana acolo si m-am bucurat de "Galeria lumanarilor" si de ursul (fals) care facuse o desprindere pe doua picioare si a nimerit cu capul in perete. =)) Apoi am fost si la Baile Felix, unde am apucat sa mancam.

Cu siguranta ca momentul cel mai distractiv al zilei a fost programul de discoteca. Ne-am simtit foarte bine, probabil si mult mai relaxati. Desi stiam ca maine avea sa fie ultima zi din aventura noastra...

Ziua 6:După festivitatea de premiere, unii scriitori trebuie să spună mulţumesc, alţii - bogdaproste. (Vasile Ghica)

Ultima zi. Premierea. Organizare penibila, ca doar trebuia sa aiba si olimpiada asta un minus. Nu vreau sa incep sa debitez degeaba, dar tin sa multumesc domnului Petre Bieltz pentru remarca facuta la decernarea premiilor pentru filosofie. Vreau sa remarc faptul ca e posibil ca "filosofia sa mai aiba un viitor fiindca premiul trei a fost adjudecat de un baiat", dar premiile I si II tot fete le-au luat.

Cu asta se incheie Povestea Olimpiadei Mele, o poveste plina de amintiri frumoase si de prietenii, de oameni remarcabili si nu in ultimul rand de distractie. La anul ma voi intoarce cu forte proaspete, si voi reusi sa realizez ce n-am realizat anul acesta. Si poate chiar mai mult.