Intr-adevar, visele au devenit realitate... Totul parea o iluzie, ceva utopic....era multa daruire, era concenrare, era DRAGOSTE. Initial, totul era straniu, nou si de neinteles. Treptat, in fiecare zi, reusita se ridica usor cu inca o caramida a succesului. Nu stiam ce urma: eram fericit! Mi-am pus intreagul suflet in slujba olimpiadei de biologie pentru ca, m-am gandit in sinea mea, <<Ce poate fi mai presus si mai incantator decat olimpiada?>> Trebuie doar sa pui suflet : vointa ma parasea si o chemam din rasputeri sa se intoarca, dar in zadar. Intr-o zi, s-a intors: o simteam in mine. simteam cum totul, adica TOTUL, se materializa printr-un singur lucru:Olimpiada Nationala de Biologie 2006. Si iata-ne ajunsi in Targu-Mures, "oras al florilor".
             Nu stiam ce sa mai fac...eram...calm! Si totusi  aveam o disperare interioara pe care incercam sa o ascund cat mai bine. Pozitia fruntasa pe care ma clasam dupa proba teoretica imi rascolea sufletul printr-o mare de trairi: disperare, teama, bucurie, emotie. Imi amintesc cum am adormit in acea noapte...tarziu, tarziu, si m-am afundat intr-un vis adanc...Stiam ca dupa prima zi, fie imi mentin pozitia, fie cadeam. Nu am mancat in acea zi. Ma prezentam practic la a doua proba ca  un pierzator. Stiam ca nu pot decat sa scad. Si Noroc! Asta a fost...Noroc! Traiam parca un vis, sau oare chiar visam? Bucuria avea dimensiuni cosmice, neputandu-se exterioriza. Si totusi...am castigat? 
             Au fost cu siguranta cele mai emotionante zile din viata mea. Au fost punctul culminant al celor 16 ani traiti pana acum. 
            Rugaciunile, iubirea, ambitia, puterea si scanteia vietii si-au indeplinit scopul...eram invingator!
            Si ma trezesc din vis..."Visele au devenit realitate..."
            Atunci, pentru o clipa, am inteles ce inseamna sa auzi muzica sferelor...


                                    (Pentru toti cei care cred in viata si care iubesc cu adevarat)